Blogul drumețului

Jurnale de călătorie, recenzii, povești de pe Via Transilvanica

Am selectat câteva articole frumoase scrise de drumeți care au parcurs traseul Via Transilvanica. Dă click pe “Citește mai mult” și vei fi direcționat către articolul întreg.

Dinu și Marlene Mititeanu

Toamna pe Via Transilvanica - Episodul 1

Noi Doi -Dinu și Marlene- am făcut primii pași pe superbul traseu de drumeție de 1.600 km cu deja nume de legendă -VIA TRANSILVANICA- în ziua de sâmbătă 9 oct. 2021 ieșind la ora 11.00 pe poarta Mănăstirii Putna. Dar, desigur, noi n-am ajuns la Drobeta (dar vom ajunge cândva!), ci doar până la Sovata -365 km, unde am sosit miercuri 27 oct la ora 15. Am mărșăluit cu rucsaci de 18-19 kg în spinare timp de 18 zile, cam 20 km/zi (recordul 27 km), cu o zi de pauză la jumătatea perioadei la bunii prieteni și colegi de club, Călin și Olga Musteață, la Bistrița Bârgăului. Pauză nu cerută de trupurile noastre de mult obișnuite cu ture lungi, ci necesară pentru spălat și uscat hainele folosite până acolo și de vizitat și familia Doru Munteanu din vecinătate, din Colibița. Am dormit 14 nopți în cortul nostru drag, dar și 4 în pensiuni sau la prieteni!

Citește mai mult

Răzvan Novac

Via Transilvanica - Terra Romana - Episodul 1

Mehedințiul este un tărâm încă neumblat, în unele locuri ale sale. Este acea combinație fericită între apă și stâncă, între culmile montane și curbele vălurite ale dealurilor cu vii. Aici încă există turme de oi care, pe timpul verii urcă în Poiana Beletina, ca la finalul acesteia să coboare în satele de la poalele munților Mehedinți, la adăpostul oferit de cea mai mică unitate de relief din România, Podișul Mehedinți. Cu emoție și mândrie scriu, cu emoție și mândrie vorbesc mereu despre Mehedinți, indiferent dacă sunt în România ori în afara granițelor țării în care m-am născut.

Pesemne că nu sunt doar eu cel care vede în locurile acestea ceva special. Altfel nu îmi explic de ce un grup de oameni frumoși au ales să treacă a lor potecă peste aceste meleaguri. Defapt nu e poteca lor, ci poteca noastră a tuturor, iar cei de la Tășuleasa Social numesc acest proiect ”drumul care unește”. Via Transilvanica (VT) este drumul care sfidează regulile din România, acesta dezvoltandu-se exclusiv datorită oamenilor care cred cu adevărat în el. Eu cred, iar acest text este doar prima dovadă a acestei credințe.

Citește mai mult

Anca Iosif

Via Transilvanica: Nu mă întorc, doar ajung

Via părea un Bacalaureat al aventurilor prin care trebuia să trec.

Examenul a început cu pante dureroase și înnămolite, în care ni s-au mai blocat picioarele, locuri în care au pornit șiroaiele de transpirație pe după ceafă, de pe tâmple. S-a terminat totul în seara aia și-n următoarele, cu bocanci puși la uscat pe boiler sau cu foehnul băgat adânc în ei. Am glumit cu Ionuț că am nimerit cea mai primitoare perioadă. Deja aflasem pe pielea noastră că Bucovina e piatra de încercare a Via; dacă te călești aici, ai șanse să fii bine și mai departe.

Citește mai mult

Traian Deleanu & Sergiu Pâca (pe biciclete)

Pe toată Via Transilvanica, ziua 9. ”Acesta este tot secretul: să ne cunoaștem”

La finalul zilei cu numărul nouă am depășit 500 de km de când pedalăm pe Via Transilvanica și ne apropiem de finalul Terra Siculorum – Ținutul Secuilor. Ca urmare a reliefului mai domol, am reușit să parcurgem trei segmente mai lungi de drumeție așa cum sunt acestea împărțite în Ghidul Via Transilvanica. Adică cei 24 de km dintre Lupeni și Odorheiu Secuiesc, urmați de cei 19 km până la Mărtiniș și de cei 30 de km până în Dârjiu. [...]

”Drumul care unește” nu este un motto care doar sună bine. Nu a existat zi pe Via Transilvanica în care să nu întâlnim oameni dornici de noi cunoștințe, iar această a noua zi nu a făcut excepție. ”Suntem invitați la Pensiunea Panorama, domnul de acolo ne cheamă la o cafea, spune că traseul trece aproape de el”, spune Sergiu la plecarea din Lupeni, citind un mesaj primit pe Facebook.

Csaba, cel care ne-a invitat, tocmai s-a întors din drumeția de cinci zile făcută anul acesta pe Via Transilvanica, după cea de anul trecut, tot de cinci zile, când a pornit de la Putna. ”Să ne cunoașteți și să ne cunoaștem.

Citește mai mult

Ionuț Cocoloș

Via Transilvanica, Ziua 41. Prisăcina - Crușovâț

Odată ce ajungi la Prisăcina pe acest tărâm dumnezeiesc, e greu să îți dorești să mergi mai departe, atâta frumusețe este peste tot. Departe de civilizație, încet încet ne întoarcem la origini!

Și, nici mie nu mi-a fost foarte greu să mă hotărăsc să rămân acolo, și astfel îi predau rucsacul lui nea Nistor, îl echipez corespunzător și îl pornesc la drum! Dar mă gândesc, la câtă treabă are el aici, cum că și alții ca mine își doresc și ei să-l întâlnească pe acest om care aleargă de dimineața până seara ca o albină ca totul sa fie perfect.

Îmi reconfigurez strategia, mă consolez cu gândul că o să mă reîntorc curând, îmi iau la revedere și de la tanti Ioana care este ca o adevărată mamă pentru oricine care îi calcă pragul casei și cu gânduri frumoase îmi urmez drumul meu că mai e mult de mers, cum e și vorba cântecului.

Citește mai mult

Jurnale de călătorie, recenzii, povești de pe Via Transilvanica

Donează

Hai să ținem legătura!